Primăvară

Stau în faţa sobei şi adulmec amintirile. Sunt ca o tavă de prăjituri abia scoase din cuptor. Şi mă aşteaptă. Foc cu iz de munte, fum cu iz de plimbare. Să păşim!
Pietrele au îngheţat în acelaşi loc în care le-am lăsat ultima dată. Aşteaptă şi ele o primăvară. Primăvara pietrelor. Vine mai târziu decât a noastră. E mai rece la ele. Pare că nu a mai fost deloc de atunci. Deşi îngheţate se vede că se bucură. Şi pietrele pot arăta bucuria. Pe cărări. Printre pietre cunoscute şi pe drumuri uitate. Copacii şi-au uitat menirea. Se cred arlechini pe scena unui cer şi mai nebun ca ei. Contrastele le-au făcut rău. De la verde la negru e atât de puţin şi totuşi atât de mult dacă te uiţi la ei.Se bucură de verde mai mult decât de apa ce le poate fi sevă. Şi fără apă nu ar fi verde, ironic.
Şi cerul, da. Şi el în contraste. Parcă nimic nu e la locul lui, totul e un colaj. S-a trezit cineva de dimineaţă şi a zis: să fie mişcare! Şi a decupat lumea în bucăţi mici şi apoi le-a lipit cu multă vibraţie. Nimic nu pare să vrea să stea locului.
Aşa că de ce am sta noi? Noi care suntem mereu în fugă...noi care ne chinuim să avem de unde pleca, noi care nu mai vrem somn ca să avem mai multă zi, noi cei care.
Şi tocmai noi. Am obosit. Când cerul aleargă la infinit, şi ştim că nu-l vom ajunge niciodată, abandon.
Am părăsit pista în glorie. Am primit şi flori. Primăvara aceasta am să o dorm. Poate următoarea.
Poate următoarea va fi un vis frumos şi vei fi proaspăt trezit din somn, cu mintea limpede precum apa de lângă pietrele îngheţate. Te vor înţelege şi ele mai bine. Şi noaptea nu va mai părea lungă.
Dar iată, ai adormit. Poate că erai obosit cu adevărat.
Nu te-am lăsat nici în vis, pentru că eu încă mai sper să alergăm primăvara asta. Şi poate te hotărăşti să o trăieşti în vis. Vreau să fiu acolo. Şi apoi te văd cum ridici capul şi adulmeci. Acum eşti convins că a venit. E în tine. Când mă trezesc sunt pe o iarbă verde puternică, întins, trăgându-mi suflul. A fost o cursă chiar bună. Aşa pare cel puţin. După ce va trece ameţeala florilor de câmp ne vom aminti mai bine. În loc să iau din tavă, am pus. Fantezie mai avem.