Mă las în grija nopții. Și mi-am promis un răsărit. Adorm cu negrul în gând și cu luna în suflet. Lună plină. Rece și caldă în același timp.
Dor ochii de la hârtia prea albă pentru această neagră noapte și am să-i închid. Las gândul în grija nimănui... azi un gând orfan. Poate la celălalt capăt. Poate mâine. Poate.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu