Lupta

Să luptăm dară!
Înainte mă duc, lumina de m-ar orbi. Încotro? Nu am nevoie nici măcar atât să ştiu.
Lupt. Şi de ce. Constat.
Constat că nu mai am ţel. Cineva strecoară o listă pe sub uşă. Salvare!
Problema fiind rezolvată, adorm liniştit. Tu poţi dormi? Visez. Cu tine. Visarea ne consumă mai mult decât ne dorim. Aparent nu ne alegem cu nimic din ea. Mie îmi plac visele.
Ascult. E linişte. Plâng. De ce? Liniştea nu e niciodată simplă.
Aş desena toate visele lumii. Lumea visează la un alt univers. În linişte aud. Mă aud. Îmi zic mereu că voi merge înainte. De asta lupt. Pentru că înainte nu e fără luptă. S-au trezit într-o dimineaţă şi au zis că vor merge mână în mână de acum încolo. Ai observat cumva că lucrurile se decid dimineaţa? Noaptea doar gândeşti.
Gândesc şi apoi aleg cu grijă culoarea ce-mi va desena conturul din cutia de creioane. Mi-ar place şi pastel. Contrastul e natural. Pastel e doar ce nu avem.
Aleg contraste la fel cum alegi aţa potrivită pentru material.
Mă acopăr cu pătura moale a unei dimineţi. Azi fără decizii. Aşa pot dormi liniştit într-un pat al luminii. Aş dormi mereu. Mereu este peste tot. Atâtea lucruri sunt pentru totdeauna.
Noaptea gândeşti o zi? Noaptea întreagă povestesc. Arunc în sus mingea fiecărei zile, ca şi cum aş încerca mereu să înscriu. Azi am desenat frumos mingea. În fiecare pătrăţel stă o poveste.
Încă mai lupt. Sunt aici şi acum. Te-am surprins? Auzi gloanţele cum trec pe lângă noi?