In culori

Visez in culori. Suna atat de bine incat as ramane acolo. Intre zi si noapte.
Am varsat pe hartie rosu si negru si alb...si nimic nu domina.
Se opresc la atingere si isi fac loc una celeilalte.
Picaturi de culori cad din ochii mei, si nu mai stiu daca am invatat sa si plang in culori.
Ma mir. Traiesc. Simt.
Apoi ma intreb ce inseamna o picatura. A cata parte din mine? Vreau sa fie tot culoare!
Umbre colorate, tonuri, combinatii, tente. Transparente. Editare.
Vreau contrast si vreau contururi. Nimic mai normal!
Nu cauta prea departe! Totul e la o palma distanta.
In picioarele goale peste cutia de culori, apoi calcand fara jena pe panza. Panza de paianjen.
Panza ma tine, si o pictez.
Panza poate tine multe. Asa cum imi incerc eu norocul asa o mai fac multi dupa mine. Patina culorilor asteapta ploaia sa o spele.
Ploaia isi vede de drum. Apa lasa doar impresia ca se contopeste, cand ea de fapt doar gazduieste. Nimic nu o tulbura in realitate. Ce vedem e doar ce vrea sa ne arate.
Cu talpile pline de culoare prin iarba uda. Diluez culori. Cu talpile prin nisipul cald. Texturez.
Ma pregatesc sa scriu o poveste in culori.