O carte

Pe rafturi uitată. Lămâie părăsită şi carte prăfuită. Nimic nu te-ar mai fi întors la ea... Decât gândul de demult. Acel gând cald. Anticariatele devin din ce în ce mai scumpe la bursă. Astăzi bunăoară mi-a spus un bun prieten că au crescut cu 0.039. Este minunat!
Nimic nu mai e cum a fost! Pleonasm? Definiţii. Ce ne sunt cuvintele? Alte definiţii. Sentimente? Se pot defini într-un cuvânt poate?
Preţul creşte ameţitor, atât de mult încât nimeni nu mai cumpără. Pe rafturi prăfuite stau mărfuri preţioase. Mâna trece agale şi dacă apucă să atingă simte doar un fior. E vechi. Ce înseamnă vechi? De ce suntem noi, noi? Cine zice că bursa nu va dăinui...totdeauna.
Infinitul şi întotdeauna nu se arată nu-i aşa?
Lămâia se stinge, dar cartea încă mai speră. Las cartea nouă pentru următorul. Aşa sunt anticariatele, nu-i aşa? Trăieşti ca mai apoi să laşi pe altcineva să trăiască.
La umbra unui nuc s-au întâlnit gânduri. Nuc la răscruce de drumuri. Oameni la răscruce de gânduri. Se vor hotărî. Şi apoi? Drumurile îi despart, deşi gândul îi apropie.
Ne vedem la un alt anticariat. Sau mai bine, poate sub un alt nuc. Poate cineva cumpără.
Astăzi am plecat de acasă cu gândul să investesc. Nu m-am mai întors.