O paranteza de la mine. De la mine pentru mine. Cadou.
Intre paranteze sta de obicei o explicatie, o informatie in plus. Unde e explicatia mea? Ca sa fi uitat trebuie sa fi stiut. Ca sa explici ceva trebuie sa afirmi ceva.
Caut cartoane. Scormonesc in resturile unei zile intregi, ca sa-mi gasesc o bucata pe care sa desenez.
Mai am mult de sapat pana sa gasesc un creion. Si nici lumina nu ma mai vrea.
O alta zi imi va primi lamuririle.
Eu pun intre paranteze linii. Si umbre si lumini. Ma explic si ma replic.
Am stat la masa cu umbrele, imi joaca liniile prin par. Ma bucur in fiecare secunda de scriere. Scriu in cuvinte din limbi uitate. Uit cuvintele si apoi le scriu din nou. La masa mea de lucru nu mai e loc de noapte. Sau noapte e mereu. Nu mai e loc de somn.
E somn si totul e ca un vis. E mai mult somn tocmai pentru ca nu mai are loc.
Masa mea de lucru. Cat vad cu ochii si cat simt cu inima.
Simt cu totul.
Simt cu ochii si vad cu inima.
marți, 1 martie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu