la usa mea

am gasit...buna dimineata. era cineva care imi ura atat de frumos "buna dimineata" incat nu m-am putut abtine sa nu-l invit in viata mea. am stat la un ceai si am povestit mai mult decat au povestit dacii si romanii cand s-au intalnit. la noi erau povesti frumoase. n-am facut istorie... poate doar viitor.
in cinstea acelei zile a nins si a plouat si a fost soare si apoi a mai batut si vantul, asa cum eu am trecut prin milioane de locuri si lucruri...
pe talpa mea, pe talpa ta, inapoi pe talpa mea, am lasat ploaia sa se joace, in amalgam de culori, de atingere si caldura.am pus iar pe panza alba numai ganduri si numai pareri, si n-am reusit sa fac un tablou.de ce nu reusesc sa gandesc in culori? as gandi in tuburi de tempera..si in laviuri. de ce gandesc in simtiri si in tot ce nu reusesc sa conturez niciodata? misterul sentimentului...corect....acela pe care nu-l poti trada decat printr-o privire.
ma uit cu cei mai mari ochi ai mei la tine, si ma gandesc la fuga in imensul ce ne asteapta. asa sa fie...
nici macar nu exista drum pentru tot ce urmeaza...ma pot roti la 360 de grade si sa cuprind tot si sa nu am nici o directie la dispozitie.
este posibil. vorba lui acum cateva secunde: evident ca-i posibil! sa pleci sa treci sa aluneci, sa nu apuci sa vezi sa faci sa termini. de terminat se poate termina repede. e greu de inceput si de tinut in viata tot.
tii in viata cum tii un fulg in palma.cam asa ma tin in viata. nici macar nu depinde totul de mine. dar e bine sa stii ca exista ceva ce nu depinde de tine.macar.