titlu

titlul cea mai grea parte a unui text. continutul exista. mereu.
ca si acum de exemplu. continutul este tot. am in mine, as pune tot pe hartie daca as putea. si teoretic exista oameni care pot. practic, eu nu pot decat sa arunc cateva firimituri pe masa deja murdara de la festinul altora. era ceva cumva cu pete de vin, intr-adevar un festin. dau din colt in colt in cautarea a nu stiu ce. in orice moment as putea iesi afara sa vad un cer deasupra mea. tine doar de mine. si ploua si ploua pe geam si ploua pe mine, si am sa ma hranesc precum o plantuta si am sa cresc mare... am sa joc tennis cu un gand de-al meu, sa vad ce mai zice la sfarsit. si nu cu intentia sa-mi bat joc de el, cum ar putea crede. dar nici nu stiu de ce anume... asta e.
am pornit de la un mare festin si uite unde am ajuns... sa ma joc cu gandurile. cata pertinenta. in loc sa vreau sa le inteleg. dar de ridicat ma ridic, ma reazem in al meu baston sculptat de mine pe vremea aceea, cand ma jucam cu visele pe masa de lucru si le amenintam cu dalta, si chiar acolo sub cer imi fixez tinta. ramane de vazut ce anume din mine va ajunge. in acest demers am si zambit asa incat pot zice ca deja e bine.
am zambit catre imaginea unui "eu" cu un lemn in mana, cu o infinitate de posibilitati. pe care de altfel le avem in orice moment, orice am face, doar ca nu usntem noi constienti mereu. ne plangem ca suntem siliti sa facem un lucru, si culmea mereu e o alegere. dintr-un motiv sau altul faci o alegere.
aleg sa plec acum.