buna dimineata

si tie si mie si fulgului din geam. mi-am lasat un fir de par azi noapte la fereastra, l-am lasat sa adulmece norii cum fug de frigul iernii. l-am gasit azi de dimineata prins in lacrima ta. umbli noptile si presari lacrimi pe la geamuri? tu chiar mai visezi la vremurile in care lumea se apleca asupra unei lacrimi inghetate si tremurande? nimeni nu se mai oboseste in ziua de azi.
si cum se face ca lumea nu se mai aude? e forfota sunt zgomote si nu se mai intelege nimic. e atata zgomot si toata lumea are cate ceva de spus, incat nimeni nu mai poate asculta.