secunda care sta pe marginea unei frunze... n-ar vrea pentru nimic in lume sa mai plece...dar va trece inevitabil.
mai departe pe pamant, in pamant, peste si inapoi in adanc.. acolo am plecat in cautarea ei. poate ne mai intalnim, poate ne regasim pe alte margini de frunze, cine stie poate maine voi fi eu acea secunda...
poate tu... sa nu lasi urme..nici eu nu voi lasa. nimic in zapada alba sau in noroiul noptii nu va trada trecerea mea. nu am fost, nu sunt si nu voi fi, dar am sa apar. de abia astept...
si ce zici sa ne intalnim asa...accidental. deci ramane stabilit.
acum ma intorc in micuta mea cutie, unde mai am de numarat cateva colturi. pana diseara am sa termin, si am sa vin bucuroasa si am sa stiu sa-ti spun cate colturi am eu, sunt ale mele, si eu le numar si le vizitez in fiecare zi. am ajuns un mic print. bine ca nu sunt un oarecare Pi. ce m-as face eu cu un tigru bengalez??? am sa ma mai gandesc la asta...
vineri, 7 decembrie 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu