nu se mai stie... care cu care...
nu se mai stie clipa cu tacerea, picatura cu secunda care trece. nu se mai ating capetele curcubeului. nu se mai stie nor cu umbra. gandac cu furnica. praf cu perdea. nu se mai stiu buze cu roua...piele cu mangaiere.
oare ne-am pierdut?
oare apropiere sau departare? departare tanjim...
cum as putea sa te alung de langa mine ca sa pot sa-ti cad la picioare apoi...si in sfarsit sa te ating?
sa-ti sarut pielea alba, sau alb e totul de la lumina din ochii tai.nimic nu m-a mai cuprins atat de alb precum o face imbratisarea ta...acum.
o data in fiecare viata ma intalnesc cu tine...si esti precum lumina care imi arata umbrele...precum negrul care imi arata culorile. esti cel mai dulce si cuprinzator contrast pe care il pot purta pe rochia unei vieti de om.un strop de cerneala pe o foaie alba, cand incercam sa trimit o scrisoare in neant.
si am uitat sa scriu.
vineri, 14 noiembrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu