Si ma mai intreb din cand in cand "de ce?" si "cum?" si altele... ma intreb sunt la capat sau la coada... ma intreb de rost, sunt in plus, sunt o piatra in drumul apei cu siguranta. Dar sunt o piatra si in drumul tau?
Cand treci pe langa mine imi mangai toate muchiile si imi stergi toate urmele de noroi. Dar eu? Eu iti intorc apa limpede plina de noroi si tulburata. M-as pune de-a curmezisul pana cand ti-ai face o noua matca si nu m-ai mai atinge. Si nu te-ai mai murdari. Si nu te-as mai vedea. O lacrima mi-ar aduce aminte. I loved you for your beauty. Si nimic n-a mai ramas acum din ea. Am tesut un gard din flori si prospetime si muguri de copaci si nimic nu-l face sa nu mai fie gard. Pe cat e de mandru si de viu, pe atat e de stramt si perfect inchis. Si l-am ridicat cu mana mea.
Si nimic nu te poate tine, si am ajuns sa-ti ingrijesc ranile pe care ti le-ai facut incercand sa iesi. A doua zi dimineata am vazut ca nu mai era gardul. De fapt nu mai erai tu. Si am facut o matca noua, sunt o mica schimbare in marele relief, o farama de nisip zidita intr-un mal.
Cand treci pe langa mine imi mangai toate muchiile si imi stergi toate urmele de noroi. Dar eu? Eu iti intorc apa limpede plina de noroi si tulburata. M-as pune de-a curmezisul pana cand ti-ai face o noua matca si nu m-ai mai atinge. Si nu te-ai mai murdari. Si nu te-as mai vedea. O lacrima mi-ar aduce aminte. I loved you for your beauty. Si nimic n-a mai ramas acum din ea. Am tesut un gard din flori si prospetime si muguri de copaci si nimic nu-l face sa nu mai fie gard. Pe cat e de mandru si de viu, pe atat e de stramt si perfect inchis. Si l-am ridicat cu mana mea.
Si nimic nu te poate tine, si am ajuns sa-ti ingrijesc ranile pe care ti le-ai facut incercand sa iesi. A doua zi dimineata am vazut ca nu mai era gardul. De fapt nu mai erai tu. Si am facut o matca noua, sunt o mica schimbare in marele relief, o farama de nisip zidita intr-un mal.
Nu mai sunt nimic. Dar am fost. Si am sa rad. Si n-am sa stiu de ce. Un cadou foarte frumos. Precum miile de stele care rad la tine. Am avut si eu micul meu print. Si n-am inteles atunci mai nimic. Respir adanc si ma gandesc la o alta dimineata. Poate voi avea norocul sa mai deschid ochii odata. Si nu zic alaturi de tine. Cine stie? Poate tu stii incotro. Poate tu stii unde mergi. Asta voi face. Te voi cauta. Am invatat ca nu te opresti. Numai vantul te mai poate ajunge din urma. Si daca ai nevoie am sa-l tin eu ocupat. Eu nu te mai pot ajunge demult.
Cred ca am si renuntat. M-ai scos dintr-o matca si m-ai purtat mii de kilometri si apoi m-ai pus la loc in alta. Firesc. Si ar trebui sa fiu bucuroasa ca a fost asa.
Cred ca am si renuntat. M-ai scos dintr-o matca si m-ai purtat mii de kilometri si apoi m-ai pus la loc in alta. Firesc. Si ar trebui sa fiu bucuroasa ca a fost asa.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu