ma intreb ce simti cand vezi cum cade viata langa tine in abisul ce se intinde pana sub tine. ma intreb doar atat cat sa nu-mi doresc sa simt asta niciodata. e o clipire si se duce totul. si daca ai o parte din suflet in orice piatra pe undeva, cu atat te doare mai mult.
nimic nu e mai frumos decat sa pasesti printre vise ca printre niste prieteni. imi place sa cunosc oameni. e bine sa-ti faci prieteni noi. imi doresc sa nu ma opresc din visat. si vreau sa ma pot bucura mereu de pasul mic pe care il fac peste barierele cu care se nasc visele.luni, 11 august 2008
alegere
pana sa dau pagina imi tot puneam problema in numeroase feluri. si eram si rascolita de nenumarate ganduri. probabil pentru ca in sinea mea m-am convins de ceea ce stiam, nu mai zabovesc la aceleasi idei. pentru ca...totul e intemeiat. sau asa pare atunci cand o faci dintr-o dorinta interioara. cand faci un lucru pentru ca il simti nimeni nu te mai convinge ca ai depasit vreo limita.zbori pentru ca acolo sus e parte din sufletul tau. acolo respiri si acolo iti bate inima, si te duci sa le asculti pe toate. urci pentru ca de acolo vezi bucati din tine. si nimic nu pare mai mult decat ar trebui sa fie. totul e firesc si desi e greu de explicat sau asa pare, e simplu de inteles. numai sa vrei.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu