sa zicem meditatie

si de ce sa nu-i zicem asa. e secunda noastra. e secunda mea.fac un inconjur de pamant, si poate musc si un pic de praf de pe luna si totul in aceasta secunda. cum sa nu o pot numi meditatie. sper. tot in aceasta secunda. si daca iti soptesc ca peste toate mai compun si un vis... si totul in secunda mea, nu mai ai replica. nu mai am replica. nu stiam ca fac atatea intr-o singura secunda. si daca ostenesc??
dar ce zici sa nu-ti mai faci atatea griji pentru nimic. pana acum o alta secunda nici nu te gandeai cat consumi din tine. asa e. imi cer scuze. nici macar asta sa nu faci. ai mai pierdut o secunda. parca suntem pic si poc de pe cer. cum avanseaza unul cu o secunda cu un minut..cum celalalt se duce la vale cu un minut cu o secunda.
nu mai stiu sa-ti spun cand o sa ne mai intalnim. dar mi-a facut placere sa mai stau de vorba si cu unii mai batrani ca mine. traiam prea in lumea celor nou-nascuti. parca asa am mai crescut si eu un pic. si ce zici pe ce lumi crezi ca ne mai auzim? pai eu te aud in toata fiinta mea. si am un univers. te aud in fiecare lume. de asta imi pareai atat de cunoscut. se pare ca am mai vibrat in tine si in alte vremuri. asa se pare. atunci inseamna ca nu intamplator. tu m-ai pacalit cumva ca sa vin? sa-mi fie cu iertare, dar si de data asta iti ofer in dar o alta lume. am sa o cladesc numai si numai pentru tine. poti sa-ti faci cuib in orice coltisor vrei tu. oriunde vreau eu? da. bine. cand am sa te simt ca ai inflorit din nou...ai sa-mi simti si tu pasii langa crestet.