si asa incepea ziua, cand am deschis ochii si am vazut in jurul meu numai lumina. si orbitoare si calda si peste tot.
si de cata lumina era in jurul meu, am inchis ochii la loc. visarea mi se scalda in aceeasi lumina. am cautat orice colt in mintea mea in care sa ma pot ascunde, in care sa pot sta cu ochii deschisi fara sa simt cum ma arde, cum intra in mine lumina aceea fara ca eu sa ii dau voie. nu am gasit.
deci eram din nou in visarea aceea alba...din care nu stiu daca se mai iese.ma adaptez...de ieri au inceput sa-mi cada genele...si incep sa devin transparenta. sau mai bine zis reflectanta. nu mai am lumina proprie, totul e din exterior...pe cand eu incep sa pierd tot din interior. si devin una cu albul de care incercam sa scap.
in nisip..poate acolo mai gasesti atata caldura. acolo sau in orice varf de...creanga. ma fac frunza. ma bucur de vant si de ale sale toane cat se poate... ma spal dimineata de somnul greu cu roua, pana cand tot ceea ce-mi ofera placere ma va omori.
si o voi lua de la capat.
nu e chiar asa de rau sa te scalzi in atata caldura.nici lumina nu ma omoara.
si apoi...ma duc unde e mai frig.
si revin.
si nu obosesc. respir alb si mananc negru.
merg din colt in colt pana imi dau seama ca sunt intr-o sfera.
las umbra si las panza alba sa se plimbe pe corpul meu, si le port cu mine in alergare.
le duc pe orice munte si orice mare.
duminică, 10 februarie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu